Alaptarea bebelusului este foarte importanta pentru dezvoltarea sa echilibrata. Cu toate acestea, exista o serie întreaga de lucruri cresite pe care le fac mamele – fie din lipsa de informatii corecte, fie pentru ca nu au sustinere si ajutor specializat – care pot dauna acestui inceput promitator.
Sorana Muresan, Consultant in Lactatie si Alaptare Certificat Internatinal (IBCLC) este o persoana care, pornind de la experienta sa personala si de la decizia de ablactare impusa medical la doar 11 zile dupa naștere, a reusit sa demonstreze ca intoarcerea la alaptare este posibila chiar si după o pauza de mai bine de doua luni.
In interviul de mai jos, Sorana demonstreaza ca desi relactarea este un proces greu, anevoios, are enorm de multe satisfactii finale.
CARE SUNT AVANTAJELE ALAPTARII?
Laptele de mama este standardul absolut al puiului de om! Tot ceea ce este mai valoros pentru el primeste prin alaptare. Lipsa alaptării implică anumite riscuri, atat pentru bebelus, cat si pentru mama si intreaga societate.
Laptele de mama reprezinta tot ceea ce este mai important sa ii ofere o mama bebelusului ei: ii asigura cea mai buna dezvoltare fizica (il apara de infectii, alergii, astm, diabet, anemie, boli cronice etc.) si psihica. Prin alaptare si mama e protejata de o serie de boli fizice si psihice (cancer mamar, ovarian, osteoporoza, depresia postnatala…), ajuta la dezvoltarea instinctelor materne, inseamna implinirea feminitatii, asigura o legatura de dragoste indestructibila intre ea si copil.
Aici poti citi mai multe despre 20 de lucruri uimitoare despre laptele de mama.
Deci, alaptarea nu inseamna doar hrana, ci e mult mai mult decat atat: sanatate, dragoste, satisfactie, caldura, siguranta, comunicare, atasament…
CAT TIMP TREBUIE SA ALAPTAM?
Organizatia Mondiala a Sanatatii recomanda ca alaptarea sa fie initiata inca din prima ora din viata bebelusului (e ceea ce numim „Ora magica a Nou-Nascutului„), sa fie exclusiva, la cererea copilului, in primele 6 luni, iar dupa inceperea diversificarii alimentatiei sa fie continuata tot in functie de cum cere copilul, pana la doi ani si dupa.
VOR MAMELE SA ALAPTEZE?
Majoritatea proaspetelor mamici doresc sa isi hraneasca bebelusul la san. Din pacate, multe, prea multe dintre ele renunta la alaptare din cauza informatiilor insuficiente sau gresite pe care le detin si din cauza complicatiilor care apar in perioada alaptarii (probleme cu sanii, refuzul copilulul de a mai suge, boala mamei sau a copilului).
CE ESTE ABLACTAREA?
Vorbim despre ablactare atunci cand ne referim la oprirea lactatiei. Aceasta foate fi facuta natural si treptat, sau poate fi facuta medicamentos, daca este vorba despre ceva impus, adica de o problema aparuta in alaptare.
CARE SUNT CAUZELE ABLACTARII?
Aceste cauze sunt multiple si depind de motivul pentru care s-a ajuns la decizia de ablactare.
Daca vorbim de o oprire naturala a lactatiei, respectiv despre intarcarea copilului, atunci motivele sunt legate de decizia mamei de a intrerupe lactatia sau de refuzul copilului de a mai suge. Exista factori care conduc la ablactarea mamei, fara ca ea sa isi doreasca acest lucru. Este vorba de principiile gresite de alaptare (de exemplu, dupa un orar fix si nu la cererea copilului), de informatiile gresite pe care le primeste mama de la unele cadre medicale sau sfaturile incorecte ale celor din jur, de genul “nu se satura copilul cu laptele tau” sau “nu ai laptele suficient de consistent” si ar trebui sa il suplimentezi in completare cu lapte praf sau “copilul are deja 2 luni; ar fi cazul sa ii scoti mesele de noapte”, greva suptului etc. Toate acestea conduc la stimularea insuficienta a sanului, scaderea treptata a lactatiei si, incet-incet, la ablactarea precoce, nedorita. Lactatia insuficienta este cauza principala a ablactarii in primele 3 luni dupa nastere.
De multe ori m-am intalnit cu situatii in care societatea este cea care preseaza mamele sa-si intarce copiii mai repede decat si-ar dori ele acest lucru. Societatea moderna considera ca alaptarea produce o prea mare dependenta a copilului de mama, altii sunt de parere ca laptele matern nu are prea mare valoare dupa o anumita varsta.
De asemenea, se poate ajunge la ablactare si din motive impuse medical, cum ar fi complicatii ale sanilor (mastita, abces mamar), boala mamei sau despartirea mamei de copil.
Eu insami am fost ablactata medicamentos la 11 zile dupa nastere, din cauza unei complicatii grave pe care am facut-o dupa nastere si care a impus spitalizarea mea timp de doua luni si vreo patru operatii. Nu mai eram in stare sa alaptez… Dupa insanatosire, insa, am reusit sa relactez, adica am facut tot ceea ce trebuia pentru a declansa din nou lactatia si a-mi putea alapta bebelusul. Prima picatura de lapte a aparut dupa 4 zile de cand am reinceput sa il pun la san, iar usor, usor lactatia a inceput sa creasca. Astfel, la 2 luni puiul meu era exclusiv alaptat si a continuat sa suga pana la 2 ani, cand s-a intarcat singur, din propria lui vointa. Acum a fost o ablactare naturala 🙂
Odata cu aceasta experienta personala, m-am pregatit in domeniul lactatiei si am devenit Consultant in Lactatie si Alaptare Certificat International (IBCLC). De atunci am ajutat multe mame sa alapteze, inclusiv cu relactatea. Poti citi aici povestea mea. 🙂
Imi amintesc de primul caz pe care l-am avut cu o mamica pe care am ajutat-o sa relacteze. Iata, pe scurt, pvestea ei: la 3 saptamani dupa nastere a ajuns sa faca mastita care, fiind incorect gestionata, a degenerat intr-un abces mamar. A urmat o incizie a sanului si oprirea lactatiei medicamentos. Dupa vindecare a venit sa mine sa o ajut sa relacteze. Incercarea a fost o reusita! Si-a alaptat cu succes bebelusul. M-am intalnit cu ea dupa 2 ani, iar intre timp a mai aparut si o fetita, iar mamica ii alapta pe amandoi 🙂
CAT DE PERICULOASA ESTE MASTITA?
Mastita poate fi foarte periculoasa daca nu este corect gestionata. O mama care intampina simptome de genul sani durerosi, frisoane, febra, stare generala proasta (ca ingripa) trebuie sa se prezinte imediat la specialist pentru a lua masurile necesare. Este importanta o colaborare intre consultantul certificat in alaptare si echipa medicala (ginecolog, ecografist, medic de familie…) pentru ca mama sa poata beneficia de tratament corect si sa fie indrumata cum poate continua sa alapteze. In caz de mastita se recurge la tratament antibiotic, antiinflamatoare si antitermice si, obligatoriu, trebuie continuata alaptarea. In caz contrar se poate ajunge la abces (si incizie) sau ablactare.
CE TREBUIE SA INTELEAGA MAMELE?
Alaptarea este posibila pentru orice femeie care isi doreste acest lucru, care are informatii corecte, care se bucura de sustinerea celor din jur si care stie sa apeleze la ajutor calificat atunci cand apare o dificultate. Indiferent de natura problemei, intotdeauna Consultantul in Alaptare IBCLC va gasi o solutie personalizata pentru a putea face posibila continuarea alaptarii.
Dupa cum am vazut mai sus, chiar daca o mama a pierdut laptele, acest lucru nu este ireversibil. Daca ea este constienta de avantajele alaptarii sau, mai bine zis, de riscurile nealaptarii si daca isi doreste mult sa alapteze, poate face acest lucru. Relactarea este un proces greu, anevoios, dar cu enorm de multe satisfactii finale.
Iar atunci cand se produce intarcarea, acest lucru ar trebui facut treptat, pentru a evita complicatiile.
Interviu cu Sorana MURESAN, Presedinte Asociatia ProMAMA
Consultant in Alaptare Certificat Internatinal (IBCLC)
Educator Prenatal Certificat Lamaze (LCCE)
Bună ziua! Eu am un bebeluș de 3 luni și aproape 2 săptămâni ! Eu nu am reușit să îl atașez la sân pentru a alăpta , ( am născut prematur , cezariana ) ! În acea perioadă m am tot muls , am încercat să îl alăptez cu laptele meu de la biberon , dar a refuzat ! Acum de multe ori când îl țin cu capul pe pieptul meu se mișcă până ajunge în dreptul sânului și ar da să sugă ! Credeți că aș putea face ceva în aceasta situație , să pot relua alăptarea ?
Bună ziua! Am născut prematur pe 29 noiembrie, bebelusul a fost pus la san din prima zi, s.a atașat foarte bine la ambii sâni, însă la scurt timp a făcut icter și a devenit somnolent, și a trebuit sa fie hranic cu formula de lapte…la 2 zile după externare a făcut icter din nou și a trebuit sa ne internam iar, a fost hrănit iar cu formula de lapte…personalul medical descurajandu.ma sa alăptez găsind diferite motive( copilul e prea mic, mamelonul e prea mare și copilul obosește repede și nu se hrănește corespunzător), am stat internati 10 zile, cand am ajuns acasă am început sa îl alaptez din nou, copilul a acceptat bine sânul, după san am făcut completare cu formula de lapte, am scos treptat câte un biberon din alimentația bebelusului adaptându-l de cate ori a cerut, pe data de 10 ianuarie 2025 i.am dat ultimul biberon…iar de atunci îl pun la san de fiecare data când cere….însă nu sunt sigura pe mine dacă bebelusului ii ajunge laptele…acum 2 seri i.am dat un biberon, neputând sa.l liniștesc….nu știu dacă am procedat corect sa ii scot biberoanele din alimentație….în săptămâna în care a fost alaptat exclusiv a luat 205g…