Cand un copil vine pe lume, o schimba cu totul. Nimic nu mai este ca inainte, iar parintii stiu lucrul acesta. Exista insa multe lucruri pe care nu le cunosc pentru ca inca nu le simt. Si asta ii poate face nelinistiti. Este nevoie de timp pentru ca familia largita sa se adapteze schimbarii declansate de nasterea pruncului, este nevoie de timp pentru ca toti membrii sa se conecteze armonios. Pentru unii, momentul armoniei vine repede si lesne, insa nu putini sunt cei care au nevoie de ragaz pentru a-si gasi echilibrul afectiv si a se atasa de prunc pe de-a-ntregul.
Povestea de dragoste dintre parinti si prunc nu incepe si se consolideaza intotdeauna cu un singur moment magic. Povestea aceasta se construieste si se adanceste in timp; ea presupune dragoste neconditionata, afectiune manifestata si grija inteleapta.
Atasamentul intens, profund, care se instaleaza in primele clipe, zile, uneori chiar saptamani de la nastere, intre parinti si bebelus, se numeste bonding (engl. “bond” = legatura). Acesta este un proces interactiv prin care parintii simt sa-i daruiasca pruncului dragoste, caldura, atentie, iar ca reactie la afectiunea acestora, bebelusul isi dezvolta la randul sau atasamentul fata de parinti, mai ales fata de mama (atasament precoce, primar).
In anul 1958, psihologul britanic John Bowlby scria despre legatura afectiva (emotionala) dintre noul-nascut si mama, subliniind ca exista o tendinta umana spre atasament, ca pruncul abia nascut cauta apropierea de acea persoana care-l face sa se simta in siguranta si care-l ajuta sa supravietuiasca. Totusi, Bowlby nu a vorbit si despre reciprocitatea atasamentului, el referindu-se doar la copil.
Mai tarziu, in 1970, Doctorii Marshall H. Klaus si John H. Kennell din Statele Unite, care au urmarit cupluri mama-nou-nascut si au studiat comportamentul matern la primul contact postnatal cu pruncul, au atentionat lumea medicala ca mamele si pruncii lor ar trebui sa fie conectati imediat dupa nastere. Ajunsesera la concluzia ca mamele si bebelusii care au intrat in contact foarte repede, imediat dupa nastere, s-au dovedit a fi mult mai apropiati decat cei care, din diverse motive, s-au conectat corporal si vizual mai tarziu.
Studiile diversilor cercetatori despre legatura speciala dintre parinti si copil au schimbat complet procesul nasterii. Medici din intreaga lume au inteles beneficiile nesepararii pruncului de mama si efectele negative ale separarii acestora imediat dupa nastere. Si asa, incet-incet, chiar si in tara noastra, unele spitale au permis parintilor sa ramana aproape in perioada spitalizarii. Astfel, in unele spitale din Romania, tatal este incurajat sa asiste la nastere, sa taie cordonul ombilical si sa filmeze nasterea. De asemena, in aceste spitale, medicii aseaza mamei pruncul in brate, iar aceasta il alapteaza imediat dupa nastere (daca nu exista complicatii medicale). In plus, bebelusii nu-si mai petrec primele zile din viata in sectia de neonatologie, ci in acelasi salon cu mama. In aceste conditii de spitalizare ideale, “conectarea” este, evident, stimulata. Insa beneficiile inlesnirii contactului imediat dintre mama si prunc sunt, din pacate, inca ignorate de multe spitale si necunoscute de multi parinti. Parintii trebuie sprijiniti sa descopere si sa dezvolte acea legatura unica cu pruncul lor, care, dupa cum am mai spus, nu apare brusc, ca o minune, pentru oricine. Piedici sunt destule, vi le voi prezenta si pe acestea un pic mai jos, insa parintii au nevoie de ajutorul celor din jur pentru a-si ajuta la randul lor pruncul si a se conecta cu acesta.
Am sa incerc in cele ce urmeaza sa va conving de beneficiile acestei legaturi speciale, referindu-ma la mama, tata si prunc separat, pentru ca fiecare dintre parinti sa se inteleaga mai bine si sa-si asume noul statut asa cum simte el si cum poate mai bine.
Mama,
Prima imagine a copilului ti se va intipari in minte pentru totdeauna. Coplesita de emotii, vei privi cu uimire noua suflare pe care ai creat-o si vei simti ca lumea nu mai poate fi niciodata la fel. Te vei simti imediat conectata cu pruncul abia nascut, sau, din variate motive, ai putea cadea pe ganduri, ulterior posibil chiar in depresie. In cea din urma situatie, legatura afectiva va avea de suferit pentru o vreme.
Care ar fi motivele care ar putea intarzia desteptarea afectivitatii materne? Iata cateva dintre acestea. Citeste-le cu atentie, iar daca inca inca nu ti-a venit vremea sa nasti, cugeta un pic si pregateste-te pentru a-l intampina pe nou-venit cu seninatate si cu asteptari rezonabile. Daca deja ai devenit mama, citeste de asemenea cu atentie si identifica factorii care te necajesc. Lupta cu ei cu ajutorul celor dragi si a specialistilor.
- Relatia cu partenerul este una dificila. Nu lasa nimic sa stea in calea menirii tale. In tine se poate destepta un har, unul nou, acela de a darui dragoste neconditionata si afectiune plina. Daca relatia cu partenerul este in impas, apelati la un consilier sau un psihoterapeut.
- Decesul in familie. Aceasta experienta de separare, pierderea unei personae apropiate, dragi nu poate lasa pe nimeni rece si nepasator. Insa nu te poti arata nepasatoare nici inaintea propriei tale persoane, mai ales ca noul statut, acela de mama, presupune asumarea de multe, prea multe responsabilitati luate in serios. Efortul tau de a depasi pierderea ar putea fi incurajat de bucuria de a deveni mama.
- Hormonii ce ravasesc femeia ce tocmai a devenit mama. Acestia vor urla in tine, iar daca nu ti-ai gasit echilibrul in perioada sarcinii, acestia impiedica realizarea legaturii afective, ducand chiar si la DPP (depresie post partum). Odihna, sprijin din partea familiei si consiliere iti recomand.
- Ideile preconcepute referitoare la infatisarea pruncului. Unii parinti isi privesc nou-nascutul si sunt coplesiti de emotii, altii observa pielea zbarcita si albastruie a micului “strain” si nu mai sunt siguri de ceea ce simt. Asta pentru ca multi parinti isi imagineaza chipul pruncului inainte ca acesta sa se nasca: “Va avea ochii tai minunati si nasul meu frumos.” , isi spun ei. Daca fotografia mentala nu corespunde cu realitatea, unii sunt dezamagiti. Intr-adevar, figura, chipul, inlesnesc comunicarea, dar cat de important este, totusi, acest aspect “ce se vede”…?
- Nasterea dificila. Unele nasteri nu sunt scutite de complicatii, iar tu, mama, te-ai putea simti epuizata in urma travaliului sau a unei interventii chirurgicale. Familia, personalul medical si specialistii la care ai putea apela cu raspundere ti-ar putea fi de real folos. Nu trebuie sa te instrainezi in aceasta perioada. Odihneste-te cat de mult si lasa-i pe ceilalti sa-ti poarte de grija pentru ca tu sa ii poti purta de grija pruncului abia nascut.
- Bebelusul ti-a fost luat imediat dupa nastere de catre neonatolog. Alege-ti doctorul care sa te asiste la nastere si spitalul in functie de asteptarile tale. Daca iti doresti sa nu fi separata de prunc, alege un “spital prieten al copilului”.
- Acumularea oboselii. Previno pe cat de mult este posibil acest lucru odihnindu-te in sarcina, solicitand ajutorul rudelor si prietenilor in cele 40 de saptamani de sarcina. Iar daca motivul este oboseala datorata nasterii grele, profita de zilele de spitalizare si dormi cat poti de mult, la fel cum doarme si bebelusul.
- Problemele de sanatate ale nou-nascutului. In acest caz, mai mult decat in oricare altul, te indemn sa faci eforturi sa te conectezi cu pruncul tau, caci astfel il ajuti sa fie mai puternic si sa lupte cu problemele sale. Chiar daca bebelusul este la sectiile speciale, viziteaza-l, priveste-l, atinge-l, vorbeste-i. Curand te va recunoaste si iti va raspunde la voce si atingere. Mulge-te si hraneste-l; asta te va ajuta sa faci mai usor tranzitia spre alaptare, atunci cand il vei duce acasa.
- Nu reusesti sa-l alaptezi. Lasa-te ajutata sa-l hranesti, apeleaza la un consultant de lactatie. Alaptarea este calea cea mai sigura catre crearea acestei legaturi speciale.
- Vizitatorii sunt multi si curiosi. Triaza-i. Ai alte prioritati acum. Oricine ar trebui sa te inteleaga acum ca ai nevoie de timp de calitate cu pruncul tau, dar si ca ai nevoie de timp pentru refacere si odihna.
Oricare din acestea motive ar fi motivul tau, nu te invinui pentru sentimentele tale, nu gandi ca esti o mama rea. Viata ta a fost rasturnata, schimbata complet. Da-ti timp sa te obisnuiesti. Bonding-ul este o experienta personala si complexa si cu siguranta ca nu esti singura femeie care n-a simtit ca este invadata de sentimentul matern din prima secunda. Nu exista formule magice, care pot fi fortate pentru a declansa afectivitatea materna, insa exista legatura voastra magica pe care tu trebuie sa o descoperi, sa o cresti si sa o pretuiesti.
Nu uita ca dintre toate povestile de dragoste, cea dintre mama si copil este cea mai puternica. Legatura dintre voi incepe sa se creeze in timpul sarcinii. In momentul taierii cordonului ombilical, legatura fizica este taiata, insa din acel moment, legatura afectiva, emotionala cere a fi hranita. Trebuie doar sa ii dai consistenta. Cum? Natura le-a aranjat pe toate atat de bine incat sa nu ai nevoie de resurse exterioare tie. Alapteaza-ti pruncul, poarta-l aproape de corpul tau, interactioneaza cu el folosind toate simturile, iar legatura voastra va deveni tot ceea ce poate ea sa fie.
Tata,
Barbatii de azi petrec mai mult timp cu copiii decat cei din generatiile trecute. Asta nu inseamna ca tatal devine o a doua mama, inseamna doar ca parintii de acum isi impart responsabilitatile in mod rezonabil si se completeaza in mod natural. Intr-adevar, la inceput mama joaca cel mai important rol, dar pe masura ce copilul creste, legatura cu tine este din ce in ce mai importanta. Cand copilul tau va incepe sa vorbeasca, vei intelege singur ca joci un rol important in viata sa. Asta inseamna ca aveti timp de acomodare, dar mai ales ca este timp sa asezi cu grija bazele relatiei voastre. Cu cat mai curand incepi, cu atat mai bine. In felul acesta, amandoi, tu si partenera ta, veti beneficia generos de resursele afective pe care le are de daruit copilul vostru. Pentru fiecare.
Nasterea pruncului tau iti lumineaza latura profund si intens afectiva. Stabilirea si dezvoltarea legaturii unice cu urmasul tau este una cu totul si cu totul speciala. Daca alegi sa nu ocupi locul din spate, daca preferi sa fii actor, nu spectator, la un moment dat, mai curand sau mai tarziu, vei simti cu mandrie ca esti conectat cu el. Vei stii ca este vorba despre bonding atunci cand te vei trezi in mijlocul noptii pentru a ajuta la hranirea pruncului infometat. Vei intelege ca este vorbe despre bonding atunci cand ii vei auzi plansul si vei tresari. Spre deosebire de responsabilitatile materne, cele paterne tind sa varieze de-a lungul etapelor de dezvoltare a copilului. Procesul acesta se realizeaza in pasi mici. Spun lucrul acesta pentru ca este nevoie de timp ca voi doi sa va descoperiti si sa va cunoasteti. Dar fiind vorba de un proces interactiv, lucrurile ar putea avansa tihnit, caci amandoi veti simti, pe zi ce trece, ca primiti si daruiti. Atat calea, cat si destinatia sunt esentiale; legatura stransa pe care tu o inlesnesti prin deschiderea ta, prin participarea neconditionata, raspunsul prompt la semnalele copilului tau, alaturi de mama sa si in acord cu ea, il imbogatesc pe acesta cu…
atat de mult:
dezvoltarea increderii in cel care ii daruieste
- dezvoltarea simtului securitatii
- crestere armonioasa
- modele de relationare si socializare
- incredere in sine pozitiva.
- dezvoltarea abilitatilor de gestionare a stresului si a situatiilor noi
in schimbul a…
atat de putin:
- participarea la nastere
- participarea la schimbarea scutecelor
- participarea la baia zilnica a bebelusului
- oglindirea miscarilor bebelusului
- vocalizarea prin imitare
Atat de putin pentru atat de mult!
Pruncul vostru
“Copilul, in momentul nasterii sale, ar fi infricosat de moarte, daca soarta milostiva nu l-ar fi scapat de orice constienta a anxietatii pe care separarea de mama si de viata intrauterine i-ar provoca-o. Chiar dupa ce s-a nascut, copilul nu se deosebeste prea mult de ceea ce a fost inaintea nasterii; nu poate recunoaste obiectele, inca nu este constient de sine insusi si de lumea ca fiinta exterioara lui. Simte doar stimularea pozitiva a caldurii si hranei si inca nu deosebeste caldura si hrana de sursa lor: mama. Mama este caldura, mama este euforia satisfactiei si securitatii.” ( A. Adler) Intrand cat mai repede in contact cu mama, simtindu-i mirosul, atingandu-i pielea, auzindu-i bataile inimii, bebelusul face mai usor tranzitia intre viata intrauterina si cea extrauterina. Majoritatea sunt pregatiti de la nastere sa sudeze aceasta legatura unica.
Ce va cere nou-nascutul? Sa va simta:
Sa-l atingeti si sa-l mangaiati. La nastere, se recomanda asezarea nou-nascutului pe pantecul mamei tocmai pentru a se realiza legatura speciala dintre ei. Pielea este cel mai mare organ al corpului, iar contactul corporal este o importanta sursa de caldura. Astfel, bebelusul se incalzeste mai repede decat ar fi incalzit de o patura. Cand ajungeti acasa, folositi desele oportunitati pentru a sta lipiti de prunc minute in sir (de exemplu, leganatul, somnul pe burta parintilor).
Sa-l priviti in ochi. Cu totii stim ca privirea inlocuieste cuvintele. Acelasi lucru este valabil si pentru bonding. Se stie ca nou-nascutii nu vad departe; ei nu vad mai departe de chipul protectorului care-l hraneste. In schimb, pot privi o figura minute intregi, in special fixand ochii. Contactul vizual il ajuta sa se simta sigur si sa relationeze. Asadar, folositi expresiile faciale pentru a va conecta cu bebelusul.
Sa–i vorbiti. Stiti ca bebelusul prefera sa va auda vocea (in special pe cea a mamei) in locul sunetelor jucariilor muzicale, nu-i asa? Imitati-i sunetele, povestiti-i, cantati-i, iar daca va ganditi ca nu aveti voce pentru a canta un cantece de leagan, faceti-o, totusi; copilul aude dragostea si afectiunea voastra, nu altceva.
Toate cele bune si ale harului!
Autor: Adina Hrincu, psiholog