CONCEPTUL DE ALAPTARE

Cum trebuie sa alaptez? Dupa reguli stricte, ca sa ii pot face bebelusului meu un program, sau la cerere, atat cat de des imi cere el?

Conceptul de alaptare culturala si biologica a fost definit de Daniele Starenky .

ALAPTAREA CULTURALA

Societatea de consum a inventat alaptarea culturala, substituibila, care se adapteaza mediului artificial.

Este o alimentatie rigida, cu orar fix, cu restrangerea frecventei si duratei suptului si a contactelor dintre mama si copil, completarea suptului cu lichide sau alternanta alimentatiei cu biberonul pentru a permite mamei sa se odihneasca.

Sanul este o alternativa a biberonului, care de fapt este considertat norma de alimentatie a sugarului de catre opinia publica si de catre multi specialisti. Astfel, sanul e folosit ca un “biberon”, se ofera ca si biberonul, e retras ca si acesta, se dezinfecteaza si se spala fiind doar un instrument de hranire.
Copiii sunt separati de mamele lor fiind considerat periculos ca mama sa doarma cu copilul ei.

Consecintele alaptarii culturale sunt:
– orarul fix produce un sugar epuizat de plans, care nu mai suge viguros sau adormit pentru ca a fost linistit cu ceai;
– completarea suptului cu lichide scade pofta de suctiune pentru ca consumul lichidelor din biberon e mai usor;
– limitarea timpului de alaptare duce la obstructionarea canalelor galactofore datorita golirii insuficiente a sanilor, ceea ce ingreuneaza suptul si altereaza si mai mult instinctul de suctiune;
– medicamentele (anestezice) administrate in timpul “nasterii culturale” afecteaza capacitatea de suctiune a copilului si il impiedica sa suga asa cum trebuie cateva zile, ceea ce duce la un reflex alterat de ejectie a laptelui, angorjarea sanului, frica de durere si la un copil infometat si agitat;
Orarul fix, adaugarea lichidelor (ceai, suc de fructe, apa), introducerea solidelor copilului alaptat, submineaza instinctul de supt al copilului, impiedica stimularea suficienta a mamelonului si astfel impiedica stabilirea unei secretii bune de lapte.

Alaptarea culturala produce esecul alaptarii, copilul e repede intarcat (cam in 4-6 saptamani sau max. 3 luni) si pus la biberon, mama se poate intoarce la ocupatiile ei si in acest timp copilul primeste ceai sau lapte praf ca sa nu planga pana vine mama sau doarme, sau se introduc sucurile sau solidele pentru ca laptele de mama nu mai este destul de nutritiv. Este o cauza de tensiuni, frustrari si confuzie pentru mama si copil.

ALAPTAREA BIOLOGICA

Este rezultatul unei relatii de dragoste intre mama si copil stabilita printr-un contact continuu.
La nastere, omul este, neurologic, cel mai putin dezvoltat dintre primate, ceea ce inseamna ca pentru a se dezvolta adecvat are nevoie de protectia ingrijitorului. Aceasta protectie se poate realiza printr-un contact frecvent si prelungit asigurat prin alaptare, purtat in brate si dormit cu copilul. Acesta este ingrijirea fiziologica, normala de care are nevoie specia umana din punct de vedere biologic. Laptele uman are un continut caloric scazut, ceea ce presupune o alimentatie frecventa, la cerere, fortand mama sa realizeze un contact continuu cu copilul.

Cu ocazia alaptarii biologice, mama si copilul, ca si in cursul sarcinii, formeaza un cuplu unic. Suptul este dirijat de copil, incepe de la nastere si continua cu o frecventa mare (8-12x/zi) in primele saptamani, apoi de 5-6x/zi. Totodata este o relatie de parteneriat: cand mama isi simte sanii plini il poate trezi pe copil si ii poate oferi sanul.

Alaptarea biologica are avantajul ca:

– asigura o dezvoltare psiho-emotionala echilibrata a copilului; sanul este nu numai o sursa de hrana ci si de siguranta si consolare, de caldura, ofera copilului contactul vizual cu mama, fundamenteaza atasamentul ce-l va ajuta mai tarziu sa se detaseze de mama si sa devina independent si echilibrat emotional;
– nu duce la infundarea sau abcedarea sanului: mereu goliti, sanii raman supli;
– asigura o lactatie suficienta: stimulati, sanii produc lapte din belsug; lactatia este guvernata de legea “cererii si ofertei”, cu cat copilul suge mai mult cu atat se produce mai mult lapte;
– nu duce la “psihoza cantarului”: mama are incredere in capacitatile sale de a produce destul lapte si stie ca daca adoarme copilul inseamna ca el s-a saturat si nu trebuie cantarit la fiecare supt;
– nu are nevoie de biberon, care perturba reflexul de secretie la mama si duce la scaderea laptelui;
– intarcarea este reglata de copil, laptele ramane sursa esentiala de proteine pentru 1-2 ani;
– pentru mame este o actiune instinctiva, implinirea feminitatii, o relatie de dragoste care ofera satisfactii imense pe plan afectiv.

Autor: Dr. Marta MURESAN, Medic Primar Pediatru, Consultant de Alaptare certificat international

Foto: ProMAMA Center