Din secretele laptelui matern

Cu cat invatam mai multe despre laptele matern, cu atat ne dam seama cat de multe mai avem totusi de invatat despre el… 

Imediat dupa ce iesim din pantecele mamei, ne gasim singuri calea spre san. Venim pe lume stiind deja ca suntem mamifere; laptele este deja in mintea noastra.

Dar ca adulti, nu am stiut niciodata ce este cu adevarat in laptele de mama, sau pe cat de ciudat suna, care este scopul acestuia. Decenii la rand, laptele matern a fost gandit strict ca nutrient, ceea ce are sens – laptele este hrana bebelusului. Dar doar faptul ca furnizeaza nutrienti este doar o parte din cea ce laptele face… si poate ca aceasta nu este cel mai important aspect!

Laptele mamei este mancare, laptele mamei este medicament, si laptele mamei este important, spune Katie Hinde, un asistent de la catedra de biologie umana revolutionara de la Harvard. Cand oamenii afla ca studiez laptele matern, ei automat spun ca stiu deja multe despre el, sau ca nu este atat de important. Si eu le raspund: Nu, nu stim despre el si este foarte important sa stim tot mai multe!

Dar, in primul rand, intervine o negare – deoarce conversatiile despre lactatie intotdeauna par sa solicite negativistii, mai ales daca se intampla sa fie unul care nu a fost alaptat niciodata. In noua carte a sa Baby Meets World, Katie Hinde spune ca “in ciuda mitului, a nu alapta nu a fost niciodata o condamnare la moarte! Timp de sute de ani, inainte de aparitia formulei de lapte artificial, sugarii erau hraniti cu substituienti periculosi ai laptelui matern (chiar si paine inmuiata si bere) – si desi multi au murit fata de cei alaptati, multi totusi au supravietuit. Astfel ca noua stiinta despre lapte nu arata neaparat ca formula este o parte a medicinei moderne dezastruoase, ci este aceea ca laptele este intr-adevar un lichid complicat – dar uimitor de evolutiv.”

Si uite cum se complica totul: anumite oligozaharide din laptele matern s-a descoperit recent ca sunt greu de digerat de catre bebelusi. “Cand fiul meu era alaptat, spune Katie Hinde, acele oligozaharide nu ii erau destinate lui, ci erau destinate bacteriilor din intestinul lui. Deci, alaptam si o alta specie in acelasi timp, o specie care a fost selectionata sa-mi protejeze copilul (o relatie imortalizata in lucrarea intitulata „Oligozaharidele lapetelui uman: fiecare bebelus are nevoie de o mama de zahar”). In concluzia cartii, Bruce German a scris ,,mamele nu manaca doar pentru doi, ci pentru 2×1011″ (propria flora bactericida intestinale, cat si cea a  copilului). Acest lucru insemana, de fapt, ca laptele matern serveste ca medicament!

Dar Hinde studiaza in primul rand produsele alimentare, precum si elemente importante din lapte. Importanta  este data de hormoni, care sunt efectele fiziologice exercitate asupra  copilului, explica ea. Copiii au proprii lor hormoni, dar, de asemenea, obtin hormoni si de la mama si trebuie sa intelegem ce efect are asupra lor acest lucru.

Hinde experimenteaza pe maimutele macaci rhesus, iar ea a urmarit efectele hormonului cortizol din laptele lor. Cortizolul este gandit de multe ori ca hormonul stresului, dar functia sa este mult mai variata si Hinde a constatat ca valoarea, si mai ales variatia de cortizol, prezice cu succes modul in care puii macaci o sa se comporte. E o constatare uimitoare: compozitia laptelui de inceput pare sa modeleze temperamentul copilului. Dar – si aici e ciudatenia – masculii au fost mult mai sensibili decat femelele. Astfel, cu cat e mai mult cortizol, cu atat mai indrazneti si exploratori au fost macacii rhesus de sex masculin.

Astfel de variatii specifice in functie de sex din laptele de mama, probabil “programat” de catre placenta in perioada de gestatie, pot fi comune. La om, sunt cateva studii timpurii ce sugereaza ca mamele produc lapte mai gras pentru baieti decat pentru fete. Dar, asta poate fi doar o parte din poveste, asa cum Hinde a descoperit cu macacii rhesus. Doar pentru ca masculii obtin lapte mai bun asta nu inseamna ca primesc mai mult. Se pare ca acestia primesc calorii totale similare. Deci, de ce masculii obtin lapte mai gras? La macacii rhesus, femelele stau in grupurile lor sociale toata viata, noteaza Hinde. Ele formeaza o legatura cu mama lor, care se termina doar atunci cand una dintre ele moare. Deci, ar putea fi faptul ca mamele alapteaza femelele mai frecvent si ca ajuta la stabilirea acestei legaturi. In schimb, masculii ajung sa paraseasa grupul si datorita laptelui gras ei sug mai rar, ceea ce inseamna ca isi petrec timpul jucandu-se cu strainii, dezvoltandu-si aptitudinile de care vor avea nevoie mai tarziu in viata… Laptele, cu alte cuvinte, reflecta si cimenteaza relatiile sociale ale macacilor.

Ne gandim la acest lapte ca la o marfa statica, poate pentru ca laptele pe care il cumparam la magazin intotdeauna arata la fel. Dar, oamenii de stiinta cred acum ca laptele variaza foarte mult. Acesta variaza de la mama la mama. Mai mult, apar variatiuni in compozitie chiar si la laptele aceleiasi mame. Acest lucru se datoreaza copiilor. Laptele este acest lucru fenomenal si dificil de studiat, deoarece mamele nu sunt producatori pasivi si copii nu sunt consumatori pasivi, spune Hinde. In schimb, compozitia laptelui este o negociere constanta, cu mici variabile.

De exemplu, observa ea, la om, contactul piele pe piele pare sa declanseze semnale care sunt trimise prin lapte. Daca copilul prezinta semne de infectie, intr-un fel, semnalul ajunge inapoi la mama, care regleaza factorii imunitari ce se gasesc in laptele ei. Acum, intrebarea care se pune este: raspunde corpul ei la nevoile copilului? Poate ca da. Oare ea are un grad scazut de infectie la care nu devine simptomatica si, astfel, corpul ei reactioneaza asa? Si asta se poate. Pot fi amandoua? Poate. Inca nu stim exact. Sunt chestii noi. Cercetarile continua, dar, se pare ca raspunsul se afla in saliva copilului, care ajunge pe mamelonul mamei atunci cand el suge, si, astfel, corpul ei preia informatiile de care are nevoie pentru ca mama sa poata produce ACEL lapte de care are copilul ei nevoie in ACEL moment.

Constientizarea noua a acestui tip de semnalizare este motivul pentru care acolo a fost o schimbare de paradigma in studierea laptelui matern. Oamenii de stiinta au plecat de la a-l vedea initial doar ca pe o sursa de hrana, dar, in timp, a ajuns sa fie vazut ca o variabila foarte sensibila, ce poate juca o gama larga de roluri in dezvoltarea copilului – atat pe termen scurt, cat si mediu si lung!

Aceasta noua perspectiva ar trebui sa schimbe modul in care vedem formula de lapte, de asemenea, spune Hinde. In loc sa comparam laptele matern si formula, ar trebui sa acceptam cat de putin stim de fapt despre laptele matern. Avem nevoie sa ne intoarcem la inceput si sa privim toate variatiile laptelui matern, de unde vin si si ce fac, spune ea. Pentru ca, putem noi oare sa stim care este diferenta dintre laptele matern si formula daca nu tinem cont de efectele diversitatii din laptele matern?

Dupa aproape 150 de ani de la prima formula pentru sugari, numita dupa Liebig aliment solubil pentru bebelusi, proclamat a fi “copie practic identica”, dupa laptele uman, acum stim de fapt cat de multe nu stim despre laptele matern si alaptare. E un mister profund… Iar oamenii de stiinta care acum il studiaza sunt tot mai uimiti de acest lichid miraculos – laptele de mama.

Din cartea “Baby Meets World” a lui Nicholas Day despre istoria si stiinta copilariei. Sursa: www.slate.com

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.