Oxitocina transforma femeia in mama

Oxitocina este hormonul care invata creierul matern cum sa raspunda nevoilor bebelusului, amplificand instinctul matern si fiind implicata in atasamentul profund intre mama si copil.

Specialistii in neurologie de la centrul medical NYU Langone au descoperit cum actioneaza oxitocina asupra celulelor individuale din creier pentru a determina anumite comportamente sociale. Aceste descoperiri ajuta la intelegerea modului in care oxitocina si alti hormoni pot fi folositi la tratarea problemelor de comportament cauzate de boala sau traume. Descoperirile au fost publicate in ziarul online Nature in data de 15 aprilie 2015.

Pana acum, cercetatorii sustineau ca oxitocina – denumit si hormonul placerii si al iubirii – era hormonul responsabil pentru rolul sau in inducerea atractiei sexuale si a orgasmului, reglarea lactatiei si stabilirea legaturii dintre mama si bebelus. Insa modalitatea prin care acest hormon influenteaza comportamentele sociale nu era cunoscuta.

“Descoperirile noastre redefinesc oxitocina ca ceva complet diferit de un ‘drog al dragostei’, ci mai degraba ca un amplificator sau supresor al semnalelor neurologice in creier”, spune cercetatorul Robert Froemke, Phd, profesor asistent la NYU Langone si la Institutul de medicina Biomoleculara Skirball. “Am aflat ca oxitocina creste volumul informatiei sociale procesate de creier. Acest lucru sugereaza ca intr-o zi va putea fi folosit pentru a trata anxietatea sociala, stresul post-traumatic, dereglarile de vorbire si limbaj, chiar si probleme psihologice provenite de la abuzul din copilarie.”

In experimentele pe soareci, Dr. Froemke si echipa sa au legat oxitocina de celule receptoare unice din partea stanga a cortexului din creier. Au descoperit ca hormonul controla volumul de informatie sociala procesata de neuroni individuali, provocand semnale care excita si inhiba. Astfel au determinat imediat modul in care femelele cu pui raspund strigatelor de ajutor si atentie ale acestora.

In experimentele efectuate pe femele adulte fara pui – acestea neexperimentand un nivel ridicat de oxitocina – s-a adaugat hormonul in creierele lor “virgine”, fapt ce le-a determinat pe acestea sa recunoasca imediat strigatele de-abia detectabile ale puilor altor femele mutati recent din cuibul lor. Aceste femele adulte au invatat repede cum sa aduca puii in cuib, apucandu-i de ceafa – ca si cand ar fi fost mamele acestora.

Cercetatorii spun ca acest comportament este dobandit permanent; femelele fara pui au continuat sa recupereze puii, chiar si atunci cand receptorii lor de oxitocina au fost blocati.

A fost remarcabil sa privesti cum adaugarea de oxitocina a schimbat comportamentul animalelor, astfel incat soareci care nu stiau cum sa indeplineasca o sarcina sociala, puteau dintr-o data sa o faca perfect“, a adaugat cercetatoarea Bianca Marlin, Phd.

Cheia eforturilor facute de cercetatori in a urmari oxitocina lucrand in celulele individuale din creier, a fost utilizarea unui anticorp dezvoltat la NYU Langone care se leaga in mod specific de oxitocina – proteinele receptoare din fiecare neuron, sporind vizibilitatea celulelor la microscop.

Cercetarile noastre viitoare vor cuprinde si alte experimente pentru a intelege conditiile naturale, in afara de nastere, in care oxitocina este eliberata in creier.” adauga Dr. Froemke.

Sponsorii acestor cercetari au fost Institutul National care studiaza surzimea si alte dereglari de comunicare si Institutul National de probleme mentale, ambele membre ale Institutiilor Nationale de Sanatate. Numerele corespondente acordate sunt :DC009635, DC12557, si T32 MH019524. Fonduri aditionale au fost furnizate de bursele McKnight si Pew; bursele de cercetare Sloan si NYU-Whitehead; si un premiu in cercetare al Institutului colaborator Skirball.

Alti cercetatori implicati in studiu, efectuat in intregime la NYU Langone, sunt Mariela Mitre, BE; James D’amour, BSc; si Moses Chao, PhD, al carui laborator a dezvoltat anticorpul receptor de oxitocina folosit la depistarea activitatii hormonale.

Articol preluat si tradus de pe www.sciencedaily.com

(https://www.sciencedaily.com/releases/2015/04/150415133158.htm)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.